Reglementarea pietelor financiare nu a fost niciodata un subiect pe placul investitorilor, fie ei institutionali sau privati. Printre motivele invocate se numara:

• cresterea birocratiei
• cresterea cheltuielilor legate de raportari si de mentinerea unor rezerve de capital
• ingreunarea procesului investitional

Cu toate acestea, reglementarea este un rau necesar deoarece la baza pietelor financiare sta increderea. Insa pietele nu pot functiona doar cu incredere, asa ca au nevoie de lichiditate. Daca participantii la piata nu au incredere intre ei, lichiditatea dispare. iar daca lichiditatea dispare, pietele dispar si ele. Din acest motiv a aparut nevoia de reguli si proceduri. Nu e de mirare ca cele mai importante obiective ale autoritatilor de reglementare sunt:

• Restabilirea increderii in piete
• Mentinerea unor piete corecte si ordonate

Acordurile Basel au fost elaborate si implementate cu scopul imbunatatirii administrarii riscurilor bancare. Aceste acorduri au fost elaborate si sunt actualizate de catre Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancara. Acest comitet activeaza sub egida Bancii Reglementarilor Internationale (BRI), institutie care serveste ca banca a bancilor centrale. BRI a fost infiintata in 1930 in orasul elvetian Basel pentru a intermedia recuperarea datoriilor de razboi ale Germaniei dupa primul razboi mondial. De-alungul timpului banca s-a evidentiat prin asistenta acordata bancilor centrale.

In 1974 falimentul bancii germane Bankhaus Herstatt a determinat imposibilitatea acesteia de a mai deconta tranzactii valutare intre dolarul american si marca germana, ceea ce a dus la pierderi de peste 620 milioane dolari in sectorul bancar mondial. Acest eveniment a ramas in istorie ca „riscul Herstatt” si a fost elementul care a determinat Grupul celor 10 (G10) sa creeze Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancara.

In 1988, a fost elaborat primul acord Basel (Basel I) care a fost implementat in 1992. Pana in 1996, riscul de creditare a fost singurul tip de risc vizat de acest acord. In 1996, Basel I a fost revizuit pentru a permite luarea in calcul a riscului de piata, moment in care s-au introdus noi cerinte de capital. Principalul concept introdus de Basel I a fost Activul Ponderat cu Riscul (Risk-Weighted-Asset) care sta la baza calcularii expunerii la creditare. In cadrul acestui acord, bancile trebuie sa mentina un nivel al capitalului reglementat de minim 8% din RWA.

Basel II

In 2006 a fost finalizat Acordul Basel II. Pentru prima oara, riscul operational a fost luat in calcul alaturi de riscul de piata si riscul de creditare. Printre obiectivele acestui acord se numara:

• Creearea unui cadru mai sensibil la risc
• Imbunatatirea managementului riscului
• Cresterea transparentei

Capitalul reglementat a fost mentinut la 8% din RWA - a luat in considerare si riscul operational. Basel II s-a axat pe evaluarea activelor ponderate cu riscul.

Implementarea acordului Basel II a inceput in 2006-2007, ceea ce a facut ca putine institutii financiare sa implementeze toate cerintele acordului inainte de izbucnirea crizei financiare. De exemplu, bancile din USA n-au implementat Basel II aproape deloc.

In 2009 si 2010, Basel II a fost actualizat transformandu-se in Basel 2.5. Aceste ajustari s-au implementat in 2011 (in USA in 2013) si au fost necesare din cauza ca:

• Anumite risucuri de piata nu au fost corect evaluate
• Lichiditatea anumitor active a fost evaluata pe baza unor presupuneri gresite

Basel III

Capitalul reglementat a fost mentinut la 8% din RWA, dar s-au introdus doua categorii suplimentare de capital:

• Capitalul de conservare de 2.5% din RWA
• Capitalul contraciclic de maxim 2.5% constituit la cererea bancilor centrale in situatii de crestere accelerata a creditarii

Scopul capitalulul contraciclic este de a determina bancile sa creeze rezerve suplimentare inainte de aparitia unei crize financiare si nu in timpul unei crize. Cand nivelul creditarii revine la „normal”, capitalul contraciclic poate fi eliberat.

O cerinta noua a acordul Basel III este ca bancile sa mentina un nivel al capitalului propriu de minim 3% din expunerea bruta. In ceea ce priveste lichiditatea, bancile sunt obligate sa mentina un nivel al activelor foarte lichide cel putin egal cu iesirile nete de capital din urmatoarele 30 de zile.

Cerintele Acordului Basel III trebuie implementate pana in martie 2019. Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancara nu are rol oficial de legiferare, actiunile sale sunt considerate recomandari. Unele prevederi ale acordurilor Basel au fost preluate de legislatie si au devenit astfel obligatorii. Prin urmare, acordurile Basel nu sunt obligatorii decat daca o institutie a statului respectiv impune implementarea lor.

Mai trebuie adaugat ca cerintele acordurilor Basel sunt minimale, ceea ce inseamna ca institutiile cu atributii de reglementare din fiecare stat pot impune conditii mai dure.

Intentia acordului Basel III este de a preveni aparitia altor crize financiare. Intrucat acestea nu pot fi simulate, nu ne ramane decat sa asteptam urmatoarea criza financiara ca sa vedem daca si cat de eficient este Basel III. Pana atunci, comunitatea financiara sopteste incet, incet Basel IV...

Vrei sa iti imbunatatesti cunostintele financiare? Inscrie-te la unul din training-urile noastre de Finance and Banking.

Valentin Cioraneanu
Investment Banking Specialist